Ultimele articole

  • Revista "Vip" : Scrisoare catre Mos Craciun

             Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există şi iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinţa, onesti- tatea. [...]

  • Revista "Confidential": Muzica e viata mea

             Anii si experientele artistice prin care am trecut m-au maturizat si mi-au permis sa ma regasesc, iar acum, una dintre bucuriile mele este sa cutreier librariile, unde poti asculta muzica de calitate, sa bei un ceai aromat si sa-ti îmbogatesti colectiile de carte, DVD-uri, CD-uri cu ultimele aparitii[...]

  • "Jurnal TV": Intermezzo cu Fuego

             Sunt un om obişnuit cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului ” Ai învins, continuă ! Ai pierdut, continuă ![...]

  • Revista "Taifasuri": "Pom de Crăciun fi-va sufletul meu"

             Sub poalele bradului de Crăciun voi aşeza cu emoţie câte un dar pentru membrii familiei mele şi pentru prietenii mei dragi, pe care îi aştept de Sărbători şi care m-au ajutat să nu trăiesc degeaba, să-mi umplu viaţa cu momente frumoase, să mă împlinesc şi să mă descopăr pe mine însumi.[...]

  • "Etno Tv Magazin": Muzica a fost a doua mea mamă

             Veşnic tânăr, cu un zâmbet molipsitor, veselie debordantă, o condiţie fizică de invidiat, dar şi o voce excepţională Paul Surugiu, alias Fuego, rămâne un îndrăgostit iremediabil al muzicii de calitate.[...]

  • Revista "Atheneum": "Muzica, doar muzica…"

            Îl apreciez foarte mult pe Paul Ciprian Surugiu ca OM căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am ascultat şi ascult tot ceea ce Paul interpretează, cântece de muzică uşoară, populară, colinde şi versuri, şi cu interes[...]

1 2 3 4

"Jurnal TV": Intermezzo cu Fuego

Cum îl găsim azi pe Fuego? Este mai fericit? Mai împlinit?

          Sunt un om obişnuit cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului ” Ai învins, continuă ! Ai pierdut, continuă ! ” . Port-drapelul meu îl reprezintă cântecul şi poezia care , ca şi iubirea, trebuie să triumfe.Este o bucurie să vindeci rănile prin cântec. Aşa cum menţiona autoarea celei de-a doua cărţi ce mi-a fost dedicată, “e plăcut să ştii că ai ceva în comun cu atâtea milioane de oameni, ceva atât de sensibil cum e un cântec ”.
Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine şi nu numai în sălile de spectacol, dar şi prin intermediul televiziunii în cadrul emisiunii “Familia Favorit”, emisiune al cărei moderator sunt.
Televiziunea înseamnă pentru mine un alt mod de exprimare, oferindu-mi şansa de a crea emoţia, emisiuni care au stat sub semnul muzicii de calitate şi al cuvintelor care zidesc. Fiecare ediţie în care am avut ca invitaţi valori ale scenei, inclusiv din Republica Moldova, nume consacrate, cât şi talente în prag de afirmare ce au nevoie de promovare şi susţinere, s-a dorit a fi un necuprins discurs de dragoste înspre şi dinspre oameni.
Ai o sensibilitate exacerbată, frumos şi curat la suflet şi de o bunătate care dezarmează.
          Parafrazându-l pe maestrul Vieru “sunt bun în măsura în care îmi permite răul din jur”. Asemeni unui poet moldav “sufletul mi-a fost mereu deschis. Aşa au pătrus chemaţi şi nechemaţi. Pe toţi i-am primit la fel, cu dalbe petale de crin. Mulţi m-au onorat. Alţii m-au rănit. Candoarea a fost mereu ţinta predilectă. Mereu pusă la rană şi mereu renăscută.”
Impresionante versurile pe care mi le-ai recitat. Mai au oamenii loc în viaţa lor şi de poezie?
          Nu există viaţă îndeajuns pentru câtă poezie este pe lumea aceasta. Iubirea şi poezia nu mor niciodată. Ele se cer mereu reinventate. Dragostea pentru poezie mi-a fost cultivată de facultatea de teatru, iar mai apoi s-a desăvârşit şi împlinit prin colaborarea cu marii poeţi ai neamului printre care şi maestrul Grigore Vieru. În ochii lui calzi şi expresivi licăresc lacrimi.
Apropierea de românii de peste Prut se datorează şi colaborării cu poetul?
          El a fost liantul. Soarta mesajului meu, a demersului meu artistic nu depinde numai de mine, de cum îl rostesc eu, ci şi de cine îl receptează. Şi publicul de la Chişinău este publicul pe care şi l-ar dori orice artist. Cald, receptiv, sensibil, sincer. Este copleşitor şi în acelaşi timp onorant să fii în mijlocul unei săli în care mii de oameni te aclamă şi te aplaudă minute în şir, îţi cunosc repertoriul, vibrează împreună cu tine şi lăcrimează la fiecare vers. Au un cult pentru artişti şi pentru spectacol. Dacă aş dori să colaborez cu un alt artist, acesta ar fi un artist care s-a lansat tot în Republica Moldova: Sofia Rotaru – voce unică, tehnică vocală impresionantă, prezenţă scenică care a făcut istorie. Poate şi pentru faptul că nu a uitat graiul românesc, purtându-l cu mândrie pe marile scene ale lumii. Am fost profund impresionat când “Melancolie“ şi “Romantica“ au răsunat în arena unde mii de spectatori au sărbătorit-o la împlinirea a 60 de ani. Un gest de omagiu adus limbii române.
Ce ne poţi spune despre spectacolul din data de 05 decembrie ?
          Vin cu mult drag în Chişinăul pe care-l iubesc- un oraş miracol, un refugiu, plin de energii vitale şi de speranţe. M-a onorat de fiecare dată colaborarea cu artiştii săi valoroşi, de necontestat. De data aceasta vă propunem un spectacol de excepţie, un regal, împreună cu îndrăgita şi talentata artistă Mioara Velicu, stăpână pe un veritabil tezaur de melodii autentice, strămoşeşti, acompaniaţi de faimoasă orchestră „Lăutarii”, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros- violonist desăvârşit, artist de înaltă clasă, cu o vitalitate debordantă, care cântă cu patos şi dăruire de parcă şi-ar întinde sufletul pe corzile viorii.
Ne dorim să transmitem emoţia, să oferim spectatorilor câteva clipe de bucurie –un modest dar de Moş Nicolae.
Ai dus cântecul tău pe mai multe meridiane ale lumii. Nu a existat tentaţia de a te stabili în străinătate ?
          Sunt mândru că sunt român şi deşi nu am încetat să călătoresc spre orizonturi deschise către alte culturi şi civlizaţii, fără a da dovadă de un fals patriotism, nu mi-am asumat riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar însemna o pierdere a identităţii. Acasă oamenii au nevoie de mine, sunt iubit cu toate zbaterile, neîmplinirile sau gloriile mele şi mă pot exprima artistic (cu toate lipsurile în care se dezvoltă arta la noi).
Albumele tale au adunat dintotdeauna piese de cele mai diverse genuri: slow, pop, etno, latino şi publicul ţi-a rămas fidel. Ai reuşit să faci ce ţi-ai dorit, fără să te laşi infuenţat de o industrie în care banul face legea.
          Eu cred că un artist nu are dreptul să abdice de la condiţia sa. Important e să crezi în ceea ce faci şi să îţi aperi arta. Există libertatea absolută de exprimare, dar ţinând cont de invazia agresivă a ritmurilor computerizate (atât de agreate de adolescenţi ), lumea va refuza să mai accepte surogate şi se va întoarce la muzica adevărată, de calitate, dar care trebuie promovată.
Care este cel mai valoros lucru pe care îl ai ?
          Asemenea lui Kant “Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine“. Credinţa, familia, prietenii buni şi devotaţi, cu care am o relaţie bazată pe comunicare, respect şi multă iubire.

Lena NEGRU
"JURNAL TV", 22 septembrie 2009