Ultimele articole

  • Revista "Vip" : Scrisoare catre Mos Craciun

             Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există şi iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinţa, onesti- tatea. [...]

  • Revista "Confidential": Muzica e viata mea

             Anii si experientele artistice prin care am trecut m-au maturizat si mi-au permis sa ma regasesc, iar acum, una dintre bucuriile mele este sa cutreier librariile, unde poti asculta muzica de calitate, sa bei un ceai aromat si sa-ti îmbogatesti colectiile de carte, DVD-uri, CD-uri cu ultimele aparitii[...]

  • "Jurnal TV": Intermezzo cu Fuego

             Sunt un om obişnuit cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului ” Ai învins, continuă ! Ai pierdut, continuă ![...]

  • Revista "Taifasuri": "Pom de Crăciun fi-va sufletul meu"

             Sub poalele bradului de Crăciun voi aşeza cu emoţie câte un dar pentru membrii familiei mele şi pentru prietenii mei dragi, pe care îi aştept de Sărbători şi care m-au ajutat să nu trăiesc degeaba, să-mi umplu viaţa cu momente frumoase, să mă împlinesc şi să mă descopăr pe mine însumi.[...]

  • "Etno Tv Magazin": Muzica a fost a doua mea mamă

             Veşnic tânăr, cu un zâmbet molipsitor, veselie debordantă, o condiţie fizică de invidiat, dar şi o voce excepţională Paul Surugiu, alias Fuego, rămâne un îndrăgostit iremediabil al muzicii de calitate.[...]

  • Revista "Atheneum": "Muzica, doar muzica…"

            Îl apreciez foarte mult pe Paul Ciprian Surugiu ca OM căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am ascultat şi ascult tot ceea ce Paul interpretează, cântece de muzică uşoară, populară, colinde şi versuri, şi cu interes[...]

1 2 3 4

Revista "Taifasuri": "Pana la lacrimi, mi-e draga viata"

      Născut sub semnul fecioarei, pe 23 august, Paul Surugiu – Fuego este un om norocos. I-au fost hărăzite frumuseţea sufletească, celebritatea şi înţelepciunea. Un menestrel autentic, Fuego domină scena cu personalitatea sa, cu o fantastică expresivitate, fiind îndrăgostit iremediabil de muzică şi de frumos. Cu ocazia lansării noului său album -„Cântaţi cu mine”, l-am provocat pe Fuego la o discuţie despre lucrurile dragi din viaţa sa. M-a invitat să stăm de vorbă, în spaţiul intim al creaţiei sale. Ascultându-i melodiile, vocea şi versurile sensibile m-au introdus cumva în lumea lui, pe care urma să o explorez şi să o redau în aceste pagini.

      Ajunsă la destinaţie, într-o casă albă, cochetă şi plină de flori, l-am găsit pe Paul cufundat în lectură, aşezat la un birou elegant, având un aer aristocratic. Încăperea este invadată de cărţi, albume muzicale, fotografii, afişe de spectacole, trofee, distincţii- întregul său Univers. „Aici îmi place să mă refugiez câteodată, să trăiesc în lumea din mintea mea. Nu fug de oameni, ci chiar mă fascinează, îmi place să-i urmăresc, să-i descopăr. Însă, au fost şi momente în care tot ei m-au dezamăgit. Sunt un om cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri”, începe Fuego să povestească, vorbindu-mi calm şi sincer.

„Mulţi m-au onorat. Alţii m-au rănit”

      Cu o sensibilitate exacerbată, artistul emană o bunătate care dezarmează. Poate acesta este şi motivul pentru care a ales să aducă în spectacolele sale poezia, pentru a readuce în sufletele oamenilor sensibilitatea. Parafrazându-l pe maestrul Vieru “sunt bun în măsura în care îmi permite răul din jur”. Asemeni unui poet moldav “sufletul mi-a fost mereu deschis. Aşa au pătruns chemaţi şi nechemaţi. Pe toţi i-am primit la fel, cu dalbe petale de crin. Mulţi m-au onorat. Alţii m-au rănit. Candoarea a fost mereu ţinta predilectă. Mereu pusă la rană şi mereu renăscută”. Imi recită cu o voce caldă, căzând puţin pe gânduri. Apoi continuă: „ nu există viaţă îndeajuns pentru câtă poezie este pe lumea aceasta. Dragostea şi poezia nu mor niciodată. Ele se cer mereu reinventate. Cântecul şi poezia sunt port-drapelul meu care, ca şi iubirea, trebuie să triumfe”.

„Sinceritatea şi respectul faţă de public constituie cheia succesului”

      Fuego a găsit cheia către inimile unui public de toate vârstele, iar dovezi ale aprecierii sale sunt cele două cărţi pe care Dora Alina Romanescu i le-a dedicat şi nenumăratele distincţii ce înnobilează biblioteca. Aducând vorba despre toate aceste aprecieri, Paul îmi spune că ”firescul, naturaleţea şi bunul simţ, decenţa, timbrul vocii şi starea pe care o transmit cântând e o încărcătură emoţională care atinge inimi. Şi-atunci sunt fericit. Cred că sinceritatea şi respectul faţă de public constituie cheia succesului. Singurul gând este să nu îi dezamăgesc. E plăcut să ştii că ai ceva în comun cu atâtea milioane de oameni, ceva atât de sensibil cum e un cântec. Le mulţumesc tuturor. Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine”.

”Este important să îţi aperi arta”

      Fuego a adunat pe albumele sale piese din cele mai diverse genuri de la pop la etno, iar publicul i-a rămas fidel. A reuşit să facă ce şi-a dorit, fără să se lase influenţat de o industrie în care banul face legea. „Eu cred că un artist nu are dreptul să abdice de la condiţia sa. Important este să crezi în ceea ce faci şi să îţi aperi arta. Din păcate, muzica de calitate este prea puţin promovată. Ar trebui să înţelegem cu toţii că este datoria noastră să protejăm şi să promovăm în primul rând românii. Adevăratele valori ale muzicii uşoare, voci de necontestat, sunt atât de rar difuzate. Compozitori de valoare au compus bijuterii muzicale care n-au ajuns la publicul tânăr. Trebuie să credem în artiştii noştri şi să-i susţinem!”, spune Paul înverşunat.

”Publicul îmi dă energie pentru a merge mai departe”

      Fuego este o prezenţă destul de rară la radio şi la televiziune. Activitatea sa se desfăşoară pe scenă, în faţa publicului. El comentează sincer acest subiect: ”Prefer relaţia directă cu publicul, care reprezintă o continuă provocare. Este barometrul valorii. Nu suntem perfecţi în ceea ce facem, ci mereu perfectibili. Părerea publicului contează, pentru că noi existăm pentru public, şi de la el vine căldura şi energia necesară pentru a merge mai departe. Îmi ingădui să parafrazez monologul Cordeliei din Regele Lear: “Bunule Dumnezeu, m-ai făurit, m-ai creat şi iubit, iar eu îţi înapoiez aceste daruri aşa cum sunt, nici mai mult, nici mai puţin, atât cât limitele mele îmi permit”. Iubeşte publicul român şi niciodată nu s-a gândit să părăsească ţara definitiv. „Sunt mândru că sunt român şi deşi călătoresc mereu către alte culturi şi civlizaţii, nu mi-am asumat riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar însemna o pierdere a identităţii. Aici mă simt acasă. Aici oamenii au nevoie de mine, aici sunt iubit cu toate zbaterile, neîmplinirile sau gloriile mele, aici mă pot exprima artistic”, spune artistul.

Televiziunea, un alt mod de a zidi adevăruri

      În paralel cu activitatea muzicală impresionantă, Fuego moderează şi o emisiune de televiziune. Despre această experienţă el spune că: „televiziunea înseamnă pentru mine un alt mod de exprimare. Emisiunea pe care o prezint reuneşte reprezentanţi ai comunităţii locale, valori consacrate ale scenei româneşti, cât şi talente în prag de afirmare ce nu au nevoie de promovare şi susţinere. Am fost onorat şi privilegiat să îi am ca invitaţi pe maestrul Grigore Vieru, Cornel Constantiniu, Irina Loghin, Tiberiu Ceia sau Mioara Velicu. Aceste emisiuni au stat sub semnul muzicii de calitate şi al cuvintelor care zidesc. Fiecare ediţie se doreşte a fi un necuprins discurs de dragoste înspre şi dinspre oameni. Încercăm să descoperim împreună drumul de la adevăr spre frumos, prin muzică şi poezie.”

„Mi-am sărbătorit ziua de naştere prin muncă”

      Paul s-a născut la Turda, în Ardealul istoric, plin de cântece. În copilărie, credea că se arborau steagurile pentru el şi că întreg oraşul îl sărbătorea. „ De câţiva ani, am acelaşi sentiment ca atunci, pentru că mă simt copleşit şi onorat de mesajele de dragoste şi felicitare pe care le primesc. Încerc să rămân lucid, trăind acest sentiment al împlinirii. Deşi îmi propun în fiecare an să marchez evenimentul alături de prieteni, nu prea reuşesc. Timpul îmi este potrivnic şi sufăr că nu prea mai am vreme să-i am aproape pe cei pe care-i iubesc. Este un preţ scump pe care-l plătesc. Sunt nomadul logodit cu drumul. Astfel, şi anul acesta mi-am sărbătorit ziua prin muncă, onorându-mi contractele. Au fost totuşi nişte spectacole în care, mai mult ca oricând, oamenii m-au înconjurat cu afecţiune şi căldură. M-am simţit sărbătorit”, completează artistul.

Îi spunem şi noi: La mulţi ani, Fuego!
Cristina Tache, august 2009