Ultimele articole

  • Revista "Vip" : Scrisoare catre Mos Craciun

             Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există şi iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinţa, onesti- tatea. [...]

  • Revista "Confidential": Muzica e viata mea

             Anii si experientele artistice prin care am trecut m-au maturizat si mi-au permis sa ma regasesc, iar acum, una dintre bucuriile mele este sa cutreier librariile, unde poti asculta muzica de calitate, sa bei un ceai aromat si sa-ti îmbogatesti colectiile de carte, DVD-uri, CD-uri cu ultimele aparitii[...]

  • "Jurnal TV": Intermezzo cu Fuego

             Sunt un om obişnuit cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului ” Ai învins, continuă ! Ai pierdut, continuă ![...]

  • Revista "Taifasuri": "Pom de Crăciun fi-va sufletul meu"

             Sub poalele bradului de Crăciun voi aşeza cu emoţie câte un dar pentru membrii familiei mele şi pentru prietenii mei dragi, pe care îi aştept de Sărbători şi care m-au ajutat să nu trăiesc degeaba, să-mi umplu viaţa cu momente frumoase, să mă împlinesc şi să mă descopăr pe mine însumi.[...]

  • "Etno Tv Magazin": Muzica a fost a doua mea mamă

             Veşnic tânăr, cu un zâmbet molipsitor, veselie debordantă, o condiţie fizică de invidiat, dar şi o voce excepţională Paul Surugiu, alias Fuego, rămâne un îndrăgostit iremediabil al muzicii de calitate.[...]

  • Revista "Atheneum": "Muzica, doar muzica…"

            Îl apreciez foarte mult pe Paul Ciprian Surugiu ca OM căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am ascultat şi ascult tot ceea ce Paul interpretează, cântece de muzică uşoară, populară, colinde şi versuri, şi cu interes[...]

1 2 3 4

Revista "Vip" : Scrisoare catre Mos Craciun

        Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există şi iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinţa, onestitatea. Fără el viaţa ar fi mai tristă, n-ar mai exista poezia şi romantismul, n-am mai crede în basme. Şi dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat! De aceea, dragă Moş Crăciun, copilul din mine îţi scrie această scrisoare desprinsă parcă din jurnalul copilăriei, dincolo de orice pretenţie literară, cu rugăminţi pe care reuşesc cu greu să le conturez, cu gânduri neclare şi dorinţe nesigure.

 

Draga Mos Craciun,

       Te rog, adu-mi zîmbetul copilăriei şi speranţa de nezdruncinat a sincerităţii acelei vârste,să mai am puterea să cred în imposibil, adu-mi ghetuţele îmblănite de când alergam în curtea şcolii, lista cu fapte bune şi rele de pe uşa frigiderului, surîsul bunicii atunci când eu l-am făcut prima data pe Mosu’, caseta cu note false cântate-n blocuri, la colindat, cu prietenii din cartier, ecografia inimii mele atunci când am spus prima poezie la serbarea de Crăciun, parfumul delicat al mamei, când m-a luat în braţe, după primul premiu muzical primit, iernile aspre care-mi luau sania cu tot cu zurgălăi pe sus , mirosul cozonacului din pridvorul bunicii, tropotul de reni atunci când lovesc cu copitele stelele.
       Frământa, moşule, anii... Departe sunt de copilăria- mi ... Veghează, te rog, să nu ne risipească bolile, sărăcia şi disperarea. Dînd dovadă de altruism, ajută-mă să nu-mi reprim niciodată bunătatea. Smulge-mă din marasmul cotidian, să profit de imaginaţia bogată pentru a oferi surâsuri. Ajută-mă să fiu aceeaşi persoană optimistă, lacrima care va curge pe obrajii mei să fie doar de fericire. Învaţă-mă să trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, să-i pot iubi pe toţi mai mult şi să ştiu să o arăt mai bine şi să dăruiesc tot ce e mai bun în mine, să uit şi să-i iert pe cei care m-au rănit... Nu vreau un cadou scump, ci doar să mă înveţi să apreciez ce am . Să nu încetez nicio clipă să cred în visurile mele şi să continui să lupt pentru realizarea lor. Am curăţat hornul cel vechi şi te aştept. Sper să mă găseşti cu casa plină de prieteni, în jurul bradului, pe care l-am împodobit cu vise, în care zâmbetele nu pier, iar lacrimile nu dor, să depănăm împreună poveşti şi să cântam până la epuizare.
      Şi, într-un moment de oboseală să-ţi fur straiele şi , prin modestele mele acte de caritate, ca un exerciţiu al generozităţii, prin demersul meu artistic, să fiu şi eu pentru semenii mei un Moş Crăciun şi tot ce voi atinge să se transforme instantaneu în mai bine, mai frumos, mai curat, mai plin de dragoste adevărată, neatinsă de gânduri sau intenţii ascunse.
 
Revista "VIP", 21-27 decembrie 2009
Fuego