Ultimele articole

  • Ziarul "Apropo Magazin": "Iubiţi-l pe Grigore Vieru!"

            Pe 14 februarie, dacă mai era în viaţă, maestrul Grigore Vieru ar fi împlinit 75 de ani. Cu această ocazie, Fuego, artistul din România care a urcat cu poetul pe multe scene, a scris un motto în memoria celui care i-a fost ca un părinte.[...]

  • Revista: "Informatorul Moldovei" - Interviu cu Fuego (I,II,III)

            Acest interviu s-a alcătuit în mai multe etape. Tot aşa se va şi publica, pe episoade, fără paşii ordinii fireşti, întâi acesta, fiind subiect cotidian. Am vorbit cu Fuego în cabină, la Casa de Cultură Vasile Alecsandri din Bacău.

  • Mitropolia Moldovei: "Se-ntorc colindele acasă"

            Acesta a fost mesajul cu care a venit interpretul român Fuego în Republica Moldova. În urma unei întâlniri din luna decembrie 2010 cu ÎPS Mitropolit Vladimir interpretul s-a arătat deschis de a veni cu un amplu program de colinde în republică[...]

  • Revista "Formula AS": "Cozonacul bunicii Stratenia"

         Esti unul dintre artistii care s-au pastrat permanent aproape de traditiile romanesti, neuitand niciodata sa cinsteasca Craciunul. Un motiv pentru care esti pretuit si iubit. Cum aratau sarbatorile de iarna din copilaria ta?

  • Revista "Star": De la adevar spre frumos, prin muzica

             L-aţi auzit cu siguranţă măcar o data cântând cu foc şi v-au dat lacrimile. El cântă despre copilăria noastră, despre casa părintească, despre străinătate, despre dragoste, despre noi, românii. [...]

1 2 3 4

Revista: "Informatorul Moldovei" - Interviu cu Fuego (I,II,III)

Interviu cu Fuego (I)

Acest interviu s-a alcătuit în mai multe etape. Tot aşa se va şi publica, pe episoade, fără paşii ordinii fireşti, întâi acesta, fiind subiect cotidian. Am vorbit cu Fuego în cabină, la Casa de Cultură Vasile Alecsandri din Bacău. Era la sfârşitul unui spectacol, şedea pe un scaun, pentru că oasele îi reaminteau că este om şi îşi cereau, la capătul răbdării, dreptul preţioasei odihne. Se făcuse târziu, o mare de oameni, de la copii, până la cei cu părul îmbrumat de ani, trecuseră pe la cabina lui, pentru autografe şi acum se revărsau spre acasă, prin Bacăul înnoptat! Am grăbit conversaţia pentru că timpul artistului nu putea fi generos, pe cât era de descătuşată ardoarea mea de a întreba.

Aurel V. Zgheran: Paul, (numele artistului este Paul Ciprian Surugiu), cuvintele în care ştiu eu să descriu pe artiştii ca tine, sunt lirism, poezie, sensibilitate. Ai cumva o adversitate faţă de curentul înverşunat, care incită zgomotul nemelodic şi nu ţinteşte valoarea ci comercialitatea cântecului?

Fuego: Eu reînvăţ demnitatea alături de contemporanii mei. Boala, ignoranţa, conflictele de orice fel le reprim. Dacă aş fi o armă, aş fi o ironie fină. În mileniul acesta, limbajul universal va fi muzica. Ceea ce nu e muzică, dar vrea să pară, nu va rezista. Nu poate să rămână după ea decât ceea ce a produs – ironia!

Aurel V. Zgheran: Ne întâlnim la sfârşitul unuia dintre concertele turneului în forţă, Rugă pentru flori, care epuizează şi un uriaş. Cum rezişti?

Fuego: «Dacă vrei cu tine lumina s-o împart, / Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard. / Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând, / Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt !»

Aurel V. Zgheran: Ai făcut în acest turneu lansarea unui album cu 16 piese aşteptate de public. Un cuvânt despre ele…

Fuego: Ascultaţi-le!

Aurel V. Zgheran: De ce?

Fuego: Argumentul l-ai afirmat chiar tu, la începutul interviului şi în alte articole pe care le semnezi.

Aurel V. Zgheran: Atunci, le vom asculta! Dragă Paul, patria ta este România. România e frântă de râul Prut care are două maluri româneşti, în două state!…

Fuego: România este limba, doina, cântecul folcloric românesc, patria mea, sunt Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu… românii nu au două maluri, unul românesc şi unul străin, ca două inimi! Prutul curge printre români, nu la marginea lor!

Aurel V. Zgheran: Între tine şi Grigore Vieru a fost şi a rămas, dincolo de viaţă, dragostea, credinţa în nemurirea românilor şi eternitatea României. Grigore Vieru a fost un martir?!

Fuego: „Iubiţi-l pe Vieru oştean al limbii mamei,/Nu rugineşte fierul în vâlvătaia dramei./Iubiţi-l pe Vieru topit în nemurire,/Învăluit în gerul ce n-are contenire./ Iubiţi-l pe Vieru plecat la Dumnezeu,/Ce s-a-ndurat de dânsul în ceasul cel mai greu./Iubiţi-l pe Vieru, basarabean român/El a fost mesagerul moldav, atunci şi-acum!”

Aurel V. Zgheran: Paul, glasul doamnei de cântec Maria Şalaru are o timbralitate sensibilă care, am spus eu cândva, ar răsuna minunat în duet cu tine. Am crezut atunci şi cred şi acum într-un cuplu muzical Fuego-Maria Şalaru, măcar şi pentru un singur cântec.

Fuego: Ştiu că ai scris de câteva ori despre acest gând al tău, am citit. Poate propunerea ta va avea ecou într-un album de duete. În acest moment, însă, eu mă regăsesc şi sunt reprezentat foarte bine alături de doamna Irina Loghin. Din respect pentru doamna Irina, deşi am avut multe solicitări din partea unor artişti, nu doresc decât să continui această colaborare. (Aurel V. Zgheran) (Va urma)

 

 

Interviu cu Fuego (II)

Iubesc iarna, pentru puritatea zăpezilor!

Adaugat pe Mar 28 în categoria Bacău

Continuăm interviul realizat cu Fuego, la mijlocul lunii martie, în Bacăul înfrigurat şi plumburiu, pe când tocmai îşi scuturau Babele cojoacele, împrăştiind peste oraş o măzăriche albă şi un vânt uscat şi tăios.

Aurel V. Zgheran: Paul, ce este scris pe actele tale de identitate?

Fuego: Paul Ciprian Surugiu, 23 septembrie 1976 …născut în inima Ardealului istoric, la Turda. De aici am plecat. Mersul meu spre scena marelui spectacol am stăruit să fie obiectiv, meticulos, perfecţionist.

Aurel V. Zgheran: Pe ce rută?

Fuego: Liceul Dr. Ion Raţiu Turda; Şcoala Populară de Artă, secţia canto, Cluj-Napoca; Facultatea de Teatru – clasa profesor Adrian Piteşteanu; specializare – music hall, clasa profesor Marius Ţeicu; cursuri de canto cu George Grigoriu şi Petre Geambaşu, mentorii mei spirituali care m-au desluşit, m-au înţeles, au ştiut să mă lase să cresc, fără să mă umbrească…

Aurel V. Zgheran: Te fac împlinit aceşti paşi? Regretele au o corelaţie de uniformitate cu împlinirile în viaţa ta?

Fuego: Nu este mai împovărător regretul pentru ceea ce ai făcut, decât pentru ce nu ai făcut!… În acest gând freamătă spre exemplu neputinţele mele în a dezvălui şi dărui cât aş fi vrut, mulţumirea, recunoştinţa, admiraţia, dragostea, multora dintre cei cărora le datorez acestea. Unele dintre golurile vieţii sunt iremediabile. Mă apasă remuşcarea că nu i-am spus tatălui meu, ori de câte ori am avut ocazia, cât de mult l-am admirat şi iubit! Timpul trece pe lângă noi şi o astfel de amânare care nu mai poate avea ecou niciodată doare! Atunci când vrei poate fi târziu să mai mărturiseşti iubirea, să mai îmbrăţişezi măcar o singură dată un părinte, până la contopire. Nu mai rămâi decât cu piatra rece a crucii şi ajungi să priveşti la ea mai mult decât ai privit în ochii părinţilor.

Aurel V. Zgheran: Ţi-ai pierdut tatăl! A fost un moment trist din viaţa ta.

Fuego: Da! Moartea tatălui meu a fost cel mai greu moment din viaţa mea. Regret că nu am cântat suficient versuri despre tatăl meu şi că nu i-am spus mai mult „te iubesc”. Mi-am pierdut tatăl, mi-am pierdut bunica, cea mai bună bunică din lume, bunica mea Stratenia, l-am pierdut cu toţii pe Grigore Vieru, l-am pierdut pe Adrian Păunescu… Numai credinţa în Dumnezeu mi-a dat putere, numai iubirea lui Dumnezeu nu m-a lăsat singur.

Aurel V. Zgheran: Credinţa! Ce reprezintă ea pentru tine?

Fuego: Ceea ce am spus. Mângâierea, însoţirea, salvarea de însingurare şi speranţa. Fără iubirea şi voinţa lui Dumnezeu am fi forme fără conţinut. El este prezent în fiecare dintre noi, dar uneori îl îngropăm atât de adânc, încât mergem să îl căutăm în alte locuri. Toţi suntem credincioşi. Empatia, condescendenţa, prietenia, respectul, cred că sunt într-o anumită măsură, forme ale pietăţii, iar pietatea reprezintă o mare valoare religioasă. Credinţa îţi dă ardoare şi puterea să înaintezi, alături de cei asemenea ţie. Nu pierd nimic dacă nu există Dumnezeu şi cred, dar pierd totul dacă există şi nu cred!… Numai credinţa umple golul vieţii şi teama de moarte, cu speranţa regăsirii într-un alt timp, într-o altă dimensiune!

Aurel V. Zgheran: Crezi într-o regăsire în exterioritatea lumii cunoscute? Crezi că dincolo de viaţă există reînvierea şi continuitatea ei, alături de cei care te-au părăsit înainte sau te vor urma în eternitate, buni şi răi, prieteni şi adversari…?

Fuego: Orgoliile şi ambiţiile inutile, vanităţile nocive, invidia, m-au ocolit. Prin aceasta cred că sunt privilegiat şi este una dintre oglinzile fericirii în care sufletul priveşte la propria-i intensitate, o repetă şi amplifică. Altfel, nu numai că fericirea nu şi-ar arăta chipul, dar nici nu mi s-ar îngădui să mă gândesc la ea. Pe mine tristeţea cuiva drag mă întristează, sunt mâhnit când nu pot să mă fac înţeles, uneori când pierd, măcar şi secvenţial, motivaţia de a continua, când simt că sunt minţit şi când nu pot continua. Spre sfârşit mi-aş cere iertare de la toţi cei cărora le-am greşit cu un strop de tristeţe, m-aş pierde în Disneyland, aş cânta în duet cu Alla Pugaciova, pe o scenă grandioasă, într-o sală neîncăpătoare cu fericirea mea… am mai spus aceasta! Destăinuirile explică şi de ce eu iubesc iarna, ca pe anotimpul cel mai apropiat de ideea de om, pentru puritatea zăpezilor!

Aurel V. Zgheran: Dacă aminteşti de Alla Pugaciova, înfiorezi inima mea cu amintirea primelor iubiri! Nu ştim dacă este adevărat sau nu, dar presa din Rusia vorbea despre un conflict între ea şi cântăreaţa ucraineană, de origine română, Sofia Rotaru. În anul 2009 se pare că ele s-au împăcat dacă au fost vreodată certate şi au realizat în duet o înregistrare după hitul formaţiei T.a.T.u., „Nas ne dogoneat”, despre care fiul Sofiei, Ruslan Evdokimenko, spunea că „este pe placul tuturor”. Trebuie să ştii, dragă Paul, că pe mine mă leagă un grad de rudenie de Sofia Rotaru. Am întrebat de ea şi pe interpreta Anastasia Lazariuc şi pe compozitorul Anatol Chiriac dar nu am găsit-o! Aş vrea să vorbim despre aceste două voci minunate, care sunt ale Rusiei, ale Ucrainei, ale Basarabiei, ale României, ale inimilor din lumea întreagă! (Continuarea convorbirilor cu Fuego, despre Alla Pugaciova şi Sofia Rotaru, apoi despre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, în ediţiile viitoare.) (Aurel V. ZGHERAN)

 

 

Interviu FUEGO (III) - realizat de dl. Aurel V. Zgheran si publicat in saptamanalul regional "Informatorul Moldovei" in data de 26 Aprilie 2011.

Adaugat pe Apr 26 in categoria Bacau

Destine întretăiate cu destinele istoriei culturii şi traiului ţării

Cum este cunoscut, în această primăvară Fuego a susţinut un turneu de concerte care a cuprins şi Basarabia şi pe care îl va continua în luna mai. De asemenea, a participat la Gala premiilor muzicii populare româneşti găzduită de Sala Palatului din Bucureşti, la care a primit Diploma de excelenţă pentru cel mai îndrăgit artist, iar împreună cu Irina Loghin, a obţinut Discul de Aur. Numai în câteva momente de “respiro”din Săptămâna Sfântă am putut redeschide convorbirile aşteptate de fanii statornici ai săi.

Aurel V. Zgheran: Paul, toţi oamenii ştiu singurătatea, dar afabilitatea şi dragostea mulţimii puţini.

Fuego: Fanii mei sunt mulţi, dar rezonează ca unul, într-un singur ecou ce exclude complezenţa înrozită, respectând şi iubind sincer. Grigore Vieru spunea: „Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi, numai Dumnezeu poate avea. Cultivarea şi îngrijirea spiritului sunt pentru mine coeficientul ardoarei celei mai umane – prietenia. Nu preţuiesc exterioritatea vizibilă şi tributară trecerii anilor. Celebritatea este un prieten fals iar bogăţia cea mai bună este spiritul.

Aurel V. Zgheran: Ai prejudecăţi, crispări, inhibiţii principiale? Ce cărţi şi ce oameni îţi farmecă sufletul?

Fuego: Biblia, Taina care mă apără (Grigore Vieru), Cartea Cărţilor (Adrian Păunescu), orice volum din Paler, Jules Verne – slujindu-mi păstrării inocenţei; Conferinţele lui Radu Beligan, Conferinţele lui Dan Puric. Alegerea oamenilor exemplari e grea. Unii mă contrariază deplin. Sunt cei în faţa cărora îngrijorarea divină aprinde beculeţul de avarii, cei care devin ţinta acţiunii demonice. Sunt un degustător al frumosului artelor plastice. Actualitatea de la un pas a picturii mă convinge că muzica şi pictura se potrivesc estetizant, excluzând opulenţa şi abuzivul vizual. Arta lui Sabin Balaşa, de pildă, se armonizează cu genul pop, iar splendoarea peisajului sătesc, rafinamentul culturii ţărăneşti din pânzele lui Nicolae Grigorescu se potrivesc genului etno.

Aurel V. Zgheran: Constructivitatea se întemeiază pe acumulări şi tradiţii. Preferinţele tale nu sunt câtuşi de puţin dezaxate de exemplul personalităţilor istorice.

Fuego: Da! Îi venerez pe Ştefan cel Mare şi Sfânt şi pe patriarhul culturii române Nicolae Iorga. Sunt două personalităţi istorice care anesteziază răutatea, contaminează cu dragostea de ţară şi preţuirea faţă de cultură.

Aurel V. Zgheran: Sportivii neadormiţi în meditaţie sterilă dăruiesc vitalism şi bucurie. Cine te fascinează?

Fuego: Nadia, românca pecetluită în istoria lumii, biruitoare a limitelor computerului, Lucian Bute care subminează regulile blândeţei umane, fără mitocanismul şi agresiunea barbară a încăierărilor stradale. Este şi de o modestie aparent neconvenabilă luptei din ring. Victoriile lor ţintesc depăşirea condiţiei umane.

Aurel V. Zgheran: Paul, Alla Pugaciova şi Sofia Rotaru sunt fragmentul cheie al interviului nostru…

Fuego: Le admir! Toate proporţiile imuabile ale unui artist trebuie să reprezinte, în raport cu idealul, un pas către inimile oamenilor. Atât Alla Pugaciova cât şi Sofia Rotaru reprezintă un drum spre poarta inimii mele. E uşor de măsurat distanţa de la un artist la alt artist, dar nu e uşor de apropiat lumina frumuseţii unuia ochilor celuilalt, de dăruit sufletului arzând de admiraţie al unuia, firea înţelegerea şi iubirea celuilalt. Dar nicio aparenţă nu e dinainte nefavorabilă, în viaţă fiind eforturi care se înfrăţesc, idealuri care se întâlnesc. Întâlnirea pe o scenă, cândva, fie cu Alla Pugaciva, fie cu Sofia Rotaru, se poate întâmpla. Alla Pugaciova vioaie, radiind de naturaleţe, fermecătoare, un simbol viguros, inepuizabil şi patrimonial al muzicii Rusiei şi nu numai m-a impresionat dintotdeauna, în primul rând prin soliditatea şi constanţa talentului şi succesului ei. Dorinţa întâlnirii cu ea adânceşte misterul conţinut în cea mai profundă armonie a consumării timpului, optimismul. Sofia Rotaru este o artistă nu mai puţin fermecătoare. Mă impresionează faptul că nu uită varietatea ritmică şi de semnificaţie sufletească a muzicii româneşti, nici limba locului de obârşie. La un concert omagial, Alla Pugaiova, Sofia Rotaru, interpreta româncă din Ukraina, a interpretat în faţa a treizeci de mii de spectatori piesa Romantică în româneşte. Un singur cuvânt românesc rostit în marea şi frumoasa Rusie, în faţa unui ocean de oameni, e un poem de gingăşie, de interioritate care dă semnificaţie marelui, uriaşului şi specificului sentiment al dorului, arată ce este mai caracteristic în sensibilitatea şi aspiraţia românească: dragostea şi puterea învingerii greutăţii de a păstra graiul mamei. Şi pe aceasta se bizuie admiraţia mea pentru Sofia Rotaru. Eu şi interpretez două piese din repertoriul ei, lăsând să îi rămână în cântec sensibilitatea şi fervoarea, temperamentul, simţirea. Am judecat ce este tipic, interpretativ şi compoziţional, acestor cântece şi am valorificat toată frumuseţea pe care am găsit-o deja în ele, adăugând stropul spiritului meu.

Aurel V. Zgheran: Paul, finalul convorbirii va semnifica recunoştinţa statornică, intensă şi adâncă ce are pentru tine un ecou mărturisit: doi oameni apropiaţi sufletului tău Grigore Vieru şi Adrian Păunescu.

Fuego: Grigore Vieru este poetul luminii, lângă ceilalţi doi mari poeţi ai neamului formând, după părerea mea, treimea literaturii române – Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru. A fost poet şi om cu inima deschisă spre România, spre limba română, spre dragostea de libertate, unitate şi cultură, un om cu simţul patriotic. Sunt onorat şi mândru că am fost contemporan cu unul dintre cei mai mari poeţi ai neamului nostru. Iar Adrian Păunescu este omul, poetul şi omul care, ca şi Grigore Vieru, şi-a sacrificat timpul, sănătatea, viaţa sa, în schimbul vieţii publice cu atâtea asperităţi, devoratoare de nervi şi principii. Măiestria lui de a construi expresii, ca şi a lui Grigore Vieru, avea o intensitate ce proiecta nu numai gânduri şi emoţii proprii ci sentimentele, interesele şi ciocnirile de opinii ale mulţimii. Expresia subiectului general al poeziei celor doi este iubirea, bucuria şi durerea poporului lor! Când este vorba despre Adrian Păunescu şi Grigore Vieru, este vorba despre două destine care se întretaie cu destinul istoriei culturii şi traiului ţării!

Aurel V. Zgheran: Paul, am ajuns la capătul de drum al convorbirii noastre, micşorate ca proporţii, în raport cu ceea ce am fi avut de vorbit, dar cântecul tău premerge şi continuă ei. În cântecul tău se găseşte o viaţă interioară şi un dialog cu cei care îl ascultă, mai plin de poveste.

Fuego: Să ne regăsim în bucuria păcii!

 

"Informatorul Moldovei", aprilie 2011

Aurel V ZGHERAN